Febra musculară: de ce apare și cum scapi de ea

Febra musculară, cunoscută și sub denumirile de durere musculară post-exercițiu sau durere cu debut întârziat, este diferită de senzația de durere cu care te poți confrunta în timpul antrenamentelor fizice. Resimțită după cel mult 48 de ore de la cel mai recent efort fizic intens, febra musculară este întâlnită frecvent în cazul celor mai puțin obișnuiți sportul.

Nici cei familiarizați cu efortul fizic consecvent, dar care au făcut o pauză de la activitatea fizică, nu sunt scutiți de această senzație. Oricât de uimitor ar putea părea, febra musculară îi poate afecta până și pe pasionații de sport, mai ales când sunt insuficient de precauți la abordarea unui tip nou de exerciții, de intensitate mult prea mare.

Senzațiile pe care le poți descrie, imediat ce febra musculară începe să își facă efectele, variază de la dificultatea la înaintare sau tensiunea anormală în membre până la limitarea amplitudinii mișcărilor brațelor și chiar dureri de mușchi asociate momentelor de contracție.

Printre exercițiile care duc cel mai frecvent la apariția febrei musculare se numără:

săritul corzii
săriturile peste obstacole
flotările și genuflexiunile în ritm alert
exercițiile statice sau de alungire realizate necorespunzător.

Alte activități fizice solicitante ce pot cauza febră musculară:

coborâtul alert pe un plan abrupt
urcatul alert al unui număr ridicat de trepte
pedalatul excesiv sau pe un plan abrupt.

Febra musculară poate dura chiar și șapte zile, de la primele simptome și până la ameliorarea celei mai mici senzații de disconfort.

Un alt factor ce este asociat cu apariția durerilor și stărilor de încordare la nivel muscular este contracția excentrică sau negativă. Aceasta este tipică exercițiilor cu mișcări ce readuc mușchiul la poziția inițială, cum ar fi ridicarea unor greutăți, coborârea unei haltere sau revenirea corpului în poziție de ghemuit, pe parcursul genuflexiunilor.

În ciuda potențialului contracției excentrice de a genera febră musculară, pe parcursul acesteia nu este obligatoriu să survină senzația de arsură a mușchilor. Astfel, chiar dacă nu vei resimți întotdeauna un efort deosebit în timpul antrenamentului, efectele secundare ale acestuia se vor face simțite.

Cu toate acestea, febra musculară nu trebuie să te descurajeze din a-ți găsi ritmul optim în care să faci exercițiile. Fenomenul este unul perfect normal, în cazul persoanelor care nu urmează un program regulat de antrenamente fizice, sau în condițiile în care intensitatea efortului depus crește brusc, într-un interval de timp redus.

Acest complex de senzații este un motiv foarte bun de a te ambiționa în a transforma activitatea sportivă într-o componentă firească a vieții tale de zi cu zi.

Pe măsură ce vei aplica metodele corecte de pregătire și de exercițiu efectiv, prin care articulațiile și mușchii se acomodează gradual cu efortul, frecvența și durata episoadelor de febră musculară se vor reduce drastic.

Dintre toate tipurile de mușchi existente în corp, cei scheletici sunt responsabili pentru senzațiile tipice febrei musculare. Modul în care aceștia reacționează la efortul fizic intens a fost analizat de fizioterapeuți din mai multe puncte de vedere, ceea ce a dus la mai multe cauze posibile cu privire la apariția durerilor și încordării tipice febrei musculare.

Febra musculară este provocată de stresul oxidativ produs la nivelul fibrelor musculare, acestea fiind, de altfel, unitatea funcțională a musculaturii responsabilă pentru mobilitate.
Pe măsură ce sunt solicitați, prin întinderi și contracții care se succed cu rapiditate, cu o forță pe care nu o depunem în mod obișnuit, mușchii suferă microrupturi în structura lor fibroasă.

Prima dintre ipoteze este aceea potrivit căreia, în urma acestui proces, receptorii cerebrali pentru durere sunt alertați de prezența inflamațiilor la nivelul fibrelor musculare implicate direct în efortul fizic.

O altă ipoteză spune că celulele cunoscute sub numele de fagocite, responsabile pentru producerea inflamațiilor, contribuie la agravarea microleziunilor din fibrele musculare. Același efect nociv le este atribuit și radicalilor liberi, un grup de fragmente moleculare rezultate în urma descompunerii alimentelor.

Amoniacul, hidroxiperoxidul și hidroxilul sunt radicalii liberi care micșorează concentrația de hidroxiprolină, o componentă a colagenului din țesuturile de legătură.

Acțiunea lor duce la apariția mai rapidă a microleziunilor mușchilor picioarelor și ai spatelui, mai ales pe parcursul unor exerciții care implică un consum mare de oxigen. Inițial, consensul asupra modului în care apare febra musculară se lega de acumularea acidului lactic în fibra musculară, imediat după un efort intens.

Aceasta nu mai este luată în considerare astăzi, din cauza lipsei de corelație dintre nivelul de acid lactic din organism și intensitatea febrei musculare resimțite pe toată perioada pe care aceasta se manifestă.

Diminuarea temporară a capacității grupelor musculare afectate nu reprezintă un efect cauzat de durerea resimțită, ci un instrument natural de conservare a energiei. De asemenea, durerea asociată febrei musculare nu are aceeași natură cu durerea produsă pe termen lung, ca urmare a unor leziuni la nivel muscular.

La prima impresie, să conștientizezi faptul că te confrunți cu această stare pare cât se poate de simplu. Ivită, la început, ca o stare de jenă, febra musculară evoluează către senzația de durere apăsătoare rapid, uneori chiar și în mai puțin de 12 ore de la efortul fizic.

În cazul în care te confrunți, însă, cu dureri severe, cu sensibilitate la atingere, cu spasme musculare sau chiar cu tumefierea membrelor, ai putea avea nevoie de o consultație medicală.

Pentru un diagnostic de specialitate al febrei musculare, se impune un examen clinic local, realizat de un medic specializat în recuperare și medicină fizică. Primul pas este examenul fizic, în cadrul căruia se vor verifica intensitatea durerii, nivelul de diminuare a forței și a flexibilității mușchilor, dar și gradul de tumefiere a acestora.

La recomandarea specialistului, ai putea avea nevoie de un examen ecografic sau chiar de unul de tip RMN, pentru a putea fi determinată creșterea dimensiunilor mușchilor afectați de febra musculară.

Pentru a avea o imagine mai fidelă a țesuturilor musculare parțiale sau totale, a întinderilor musculare, precum și a leziunilor musculare care s-au produs prin compresie, în urma mișcărilor de contracție, este nevoie de aplicarea unei ultrasonografii.

Această metodă imagistică folosește ultrasunete, pentru a face vizibile nu doar organele, ci și vasele sanguine și țesuturile acestora. Examenul histologic scoate la iveală acumulările de lichid și de electroliți în mușchi, din cauza microrupturilor de la nivelul fibrei.

Analiza biochimică, în cazul febrei musculare, are rolul de a determina creșterile enzimelor musculare din țesuturile striate, un fenomen asociat cu atingerea unui nivel foarte ridicat al tensiunii resimțite la nivelul membrelor.

Leziunile cauzate de contracțiile mușchilor afectați de febra musculară sunt identice la femei și la bărbați. Însă în cazul femeilor care se confruntă cu efecte ale febrei musculare, răspunsul inflamator înregistrează niveluri reduse, în timp ce bărbații resimt senzații de durere mult mai intense.

În mod normal, problemele cauzate de febra musculară nu se manifestă în cazul copiilor. La adulți, acestea pot apărea la orice vârstă. Din punct de vedere al regenerării mușchilor afectați, anumite studii indică faptul că procesul de recuperare este unul complet.  

Așa cum spuneam, acest ansamblu de senzații fizice nu trebuie să te descurajeze în demersul tău de a-ți îmbunătăți tonusul și a-ți descoperi un adevărat hobby în activitatea fizică.

Febra musculară nu este o afecțiune, nu are efecte colaterale asupra organismului și, mai mult, este reversibilă. Cu alte cuvinte, cu cât vei continua să îți desfășori antrenamentele, fie la prima oră, în dormitor, fie seara, în colțul tău special amenajat din living, cu atât vei avea mai rar febră musculară.

Pentru ca durerile să nu se mai instaleze, poți urma sfaturile de mai jos:

menține-ți rutina zilnică de exerciții, pentru a ajuta mușchii cu microleziuni să își revină mai repede la starea inițială;

acordă atenție exercițiilor de încălzire, realizate înainte de antrenament, pentru a crește progresiv ritmul bătăilor inimii și a mări aportul de oxigen din organism. În acest mod, mușchiul va primi substanțe nutritive la un nivel optim și va fi pregătit pentru efort intens;

crește intensitatea exercițiilor de la un antrenament la altul, pentru a majora rezistența la stres a mușchilor;

încheie antrenamentul cu exerciții de stretching, pentru a reduce riscul de apariție al crampelor musculare și pentru a grăbi eliminarea acidului lactic din țesuturi, respectiv tonifierea țesuturilor;

îmbogățește-ți dieta cu antioxidanți, cum ar fi vitaminele C, E și B5, coenzima Q10, N acetil, cisteina, beta carotenul, zincul și seleniul;

acordă atenție somnului, un factor important pentru fortifierea mușchilor și pentru întărirea elasticității acestora pe termen lung;

ajustează-ți dieta cu un conținut optim de carbohidrați și cu puține grăsimi, pentru ca performanța țesutului muscular să fie susținută în mod optim, din punctul de vedere al aportului de nutrienți;

adoptă obiceiul dușurilor reci, care stimulează buna vascularizare a țesuturilor musculare.

Febra musculară este un răspuns firesc al organismului în fața unui tip de activitate fizică, ce solicită pentru prima dată o anumită grupă de mușchi. Chiar și un alergător disciplinat poate întâmpina probleme la tendoanele mâinii, asociate febrei musculare, în cazul în care experimentează o activitate fizica nouă pentru el, așa cum poate fi, de exemplu, squash-ul.

De asemenea, febra musculară nu este o traumă, iar ideea conform căreia prezența sa indică o creștere în masă este un mit. Cel mult, senzația de durere, precum și celelalte simptome ale problemei analizate astăzi, indică un efort solicitant, localizat punctual în zona de mușchi respectivă.

Ține cont de faptul că o sesiune de încălzire corectă, în prima etapa a oricărui antrenament fizic, poate preveni durerile post-exercițiu despre care am discutat în rândurile acestui articol. Continuarea activității fizice reprezintă una dintre cele mai recomandate metode prin care poate fi ameliorat nivelul de durere perceput, în cazul reapariției acestui fenomen.